Scriu acest articol de pe bicicleta pusă pe home trainer. Am ajuns s-o fac și pe-asta…să scriu în timp ce mă antrenez. Simt că nu am inspirație deloc, dar cred că tocmai acesta-i momentul oportun să mă apuc de scris. Până la urmă acest articol nu este unul despre experiențe, trăiri, oameni sau natură, deci nu are cum să fie unul emoțional care să îmi solicite prea mult intelectul. Nu. Este doar un articol despre cifre și caracteristici. Acele cifre și acele caracteristici care îmi trezesc fiori reci pe șira spinării. Acest articol este despre Enduroman, ultra triatlonul la care voi lua startul în câteva săptămâni. Să începem.

Când? Unde?

La ora 09:00 dimineața ora lor (adică ora 11:00, ora noastră), pe 06.05.2017 (deci în mai puțin de-o lună), în incinta și în jurul unui domeniu privat din Hampshire numit Avon Tyrell, voi lua startul la primul meu ultra triatlon. Nu am mai participat la vreun triatlon de ceva vreme, mai exact din toamna lui 2015 când am finalizat cu succes IronMan Barcelona (vezi povestea aici).

Enduroman este însă altceva. Este un soi aparte. Ei sunt și cei care organizează faimosul Arch2Arc, acel triatlon atipic care presupune traversarea înot a Canalului Mânecii și pe care camaradul meu de nădejde de la 6633, Andrei Roșu, l-a finalizat cu succes.

Despre Enduroman și proba la care voi participa

Continuând, acești oameni organizează în perioada 05-08.05.2017 un așa-zis festival de evenimente ultra. Oferta este bineînțeles variată, astfel încât orice împătimit al acestor sporturi are de unde alege: triatloane începând de la distanța de half-IronMan (circa 1,9 km înot, 90 km de pedalat și 21 km de alergat) și până la distanța de double IronMan (circa 8 km înot, 360 km de pedalat și 84 km de alergat), ultra maratoane de 50, 100 sau 200 de mile (da, da, mile nu kilometri) sau concursuri de înot. Ce-i interesant de observat la Enduroman este că aproape toate cursele au fost programate să se termine în aceeași zi creând astfel o atmosferă, zic organizatorii, demențială.

Dar nu atmosfera asta demențială m-a determinat pe mine să iau parte la acest festival, ci în principal dificultatea traseului comparativ cu experiența mea în domeniul ultra triatloanelor. Căutând un ultra triatlon dificil care să mă facă să ies la antrenamente, dar care să fie și mai aproape de casă minimizând astfel costurile, m-am înscris la proba pe distanța de double IronMan din cadrul Enduroman. Ce înseamnă asta? Pe scurt, înseamnă distanțele cumulate a două triatloane pe distanța IronMan. Nu câte un IronMan pe zi, nu distanțele puse cap la cap, ci distanțele cumulate. Voi avea așadar de parcurs fix 7,68 km de înot, 371,2 km de pedalat și 83,2 km de alergare. Totul non-stop, presat fiind de timpii limită de 4 ore la înot, de 24 de ore la bicicletă și 15 ore la alergare. Astfel am la dispoziție 43 de ore să termin concursul ăsta.

Văzând cifrele de mai sus, probabil că te grăbești spre un calculator, să faci niște calcule. Și le faci, iar rezultatul nu-ți mai pare chiar atât de înfricoșător. Probabil că-ți spui: “Aaa, păi ce… Că ai timp berechet la înot, nu trebuie să pedalezi tare și nici la alergare nu-i chiar atât de grav.” Și ai perfectă dreptate. Mai ai însă puțină răbdare și citește te rog și restul articolului dacă tot ai ajuns până aici.

Pentru că nu vreau să fac lucrurile mai grele decât par, nu am niciun interes în acest sens. Și pentru că dacă viețile noastre ar fi doar cifre, nu ne-am mai numi “oameni” ci “PC-uri“. Te las așadar să analizezi tu ceilalți factori care fac din proba pe distanța de double IronMan din cadrul Enduroman să fie una cel puțin dificilă în opinia mea. Să disecăm puțin fiecare probă în parte.

Înotul

Cei 7,68 km de înot vor avea loc în micuțul lac din incinta Avon Tyrell și va presupune parcurgerea a 26 de ture a câte 295 metri. Lacul este unul puțin adânc, iar acest fapt împreună cu cele 90% șanse să plouă fac din proba de înot una cel puțin interesantă. Iată de ce:

  1. Vizibilitatea în apă va tinde spre zero din cauza tulburelii cauzate de ploaie și/sau înotul concurenților. Și nu că aș vrea să admir peștișorii, dar nu m-ar deranja să am totuși o mică vizibilitate prin pelicula subțire de apă, fără a fi nevoit să scot capul afară ca un struț încercând să țin direcția (orice consum de energie inutil se va resimți mai târziu în cursă).
  2. Apa va fi rece. Ei bine asta mă sperie de-a binelea. Deși organizatorii spun că apa are în jur de 19 grade Celsius, tot ei recomandă cu insistență antrenamente de înot în apă rece și permit purtarea, pe lângă costumul de neopren care-i obligatoriu, și a altor accesorii precum cască, mănuși sau șosete de neopren. Păi dacă-i caldă apa, la ce-mi trebuie toate astea, nu?!? Adaugă și faptul că evenimentul are loc în luna mai, că are loc în Anglia și că mai mult ca sigur va ploua, și ai imaginea completă. Zii tu acum. Ai dormi liniștit?

Bicicleta

Proba de bicicletă (cei 371,2 km) vor avea loc în jurul domeniului Avon Tyrell, pe un traseu neînchis circulației. Va trebui așadar să am grijă la mașini, guri de canal, limitatoare de viteză, animale mai mult sau mai puțin sălbatice și pensionari (?!?). Organizatorii ne atrag atenția prin regulament inclusiv asupra acestui ultim aspect.

Ca un element distinct, dar extrem de important și util, organizatorii au filmat o buclă a traseului și au pus filmarea pe site. Astfel am avut ocazia să văd pe unde voi pedala, iar traseul este foarte frumos. Frumos ziua pentru că noaptea luminozitatea este zero pe 90% din traseu. Prin urmare, va trebui să am lumini puternice pe bicicletă.

Revenind la caracteristicile intrinseci ale traseului, acesta presupune parcurgerea a 20 de ture a câte 18,56 kilometri. Și n-ar fi o problemă dacă diferența cumulată de nivel nu ar fi de 3.500 metri și dacă (iarăși, în mod evident) n-ar ploua…

Pe lângă recomandarea aproape obsesivă a organizatorilor de a ne recomanda de 5.598 de ori să avem mereu echipament de ploaie la noi, tot ei ne spun “încurajator” următoarele: Laps 1 – 5 will be a breeze, but somewhere between 5 – 10, the witches of Burley put a spell on those little hills and turn them into mountain!”. Parcă încep să cred în vrăjitoare…

Aaa… Și mai e o chestie… Voi pedala acolo pe o bicicletă de triatlon pentru că alta nu am. Deci să vezi distracție pe dealurile alea…

Alergarea

83,2 kilometri de alergare pe pietriș și pământ plin de rădăcini. Am văzut traseul pentru că și pe-ăsta organizatorii l-au filmat și l-au pus pe site-ul Enduroman. În total sunt 48 de ture a câte 1,76 kilometri. Diferența de nivel există, dar nu se cunoaște. Tot ce am este un profil al turei care îmi arată o vale și o urcare. Simplu, nu?

Acum alergarea ar trebui să fie specialitatea casei, dar după celelalte două probe am vaga impresie că o sa fie de fapt contrariul. De fapt uite ce spun organizatorii: “Such a scenic run route, but looks can be deceiving! The relatively small tree roots will grow bigger as you tick the laps off!”. Prin urmare, da, iau în calcul o strategie de mers pe porțiunile deluroase și de alergare acolo unde terenul și mai ales starea mea fizică și psihică o vor permite. De fapt, conform organizatorilor, aceasta pare să fie strategia de urmat: “WALK the hilly bits, only run up them if you are in 1st place, OR being chased by a bear”. Păi hai că m-am liniștit…

O altă caracteristică, de data asta de bun augur, este că ultima tură de alergare se parcurge în sens invers astfel încât toți cei rămași în concurs să îl vadă pe cel care este pe cale să termine și să-l încurajeze. Mi se pare o regulă foarte, foarte mișto.

Aaa, da… Și sper să nu plouă…

Concurenții din acest an și puțină istorie

Mi-ar plăcea să-ți înșir câteva informații despre concurenții din acest an, precum și performanțele acestora, dar întâmplarea face că am încercat să-i caut pe câțiva dintre ei și n-am găsit prea multe informații. E drept, căutarea mea a fost superficială pentru că nu mă pasionează prea tare subiectul. Prefer să-i cunosc pe toți acolo. Pe scurt, anul acesta sunt 12 concurenți: 2 femei și 10 bărbați.

Din punct de vedere istoric (ultimii doi ani), am avea următoarele cifre:

  1. În 2015 au fost 14 concurenți din care 4 femei și 10 bărbați; din cei 14, au finalizat cursa în timpul limită 10 concurenți din care 2 femei și 8 bărbați; avem așadar un procentaj de reușită de cam 71% ceea ce-i destul de încurajator dacă reușești să treci peste întrebarea “De ce totuși la un concurs accesibil ca și costuri, de notorietate și mișto participă atât de puțini oameni?“.
  2. În 2016 au participat 15 bărbați din care finisheri au fost doar 11; avem așadar un procentaj de reușită similar cu cel din 2015.

De menționat însă că în 2016 s-a câștigat cu un timp total de circa 29 de ore… 29 de ore pe un traseu dificil, în timp ce recordul nostru național la această probă este de 30 de ore și 26 de minute… Deci băieții și fetele bagă cărbuni, nu glumă! Să vedem ce va fi anul acesta.

Obiectivul meu

Cifrele de mai sus referitoare la edițiile anterioare sunt cu scopul de a-ți prezenta ție cât mai fidel situația, mie nu-mi pasă câtuși de puțin de cine și cu ce timp a câștigat.

Eu merg cu obiectivul de a termina cât mai puțin avariat această cursă. Ceea ce nu înseamnă că nu sunt competitiv, am și eu instinctul de prădător în sânge ca și tine. Dar ori de câte ori acest instinct iese la iveală, încerc să mi-l înăbuș. Pentru că sunt competitiv, dar nu în luptă cu alții, ci în luptă cu mine. Știu că trebuie să dau totul acolo, iar dacă mie îmi iese asta, atunci va fi suficient pentru a obține un timp și o clasare bună. Sunt convins de asta.

Și mai vreau să cred că dacă tu mă vezi pe mine făcând asta, trăgând din greu către un obiectiv și eventual atingându-l, atunci sămânța că și tu poți orice îți propui va fi fost plantată. Ăsta-i scopul meu, hrana pentru sufletul meu: să te stimulez să încerci să te autodepășești, să evoluezi. Și nu mă refer aici la sport, ci la orice altceva ți-ar plăcea ție să faci, dar ai crezut întotdeauna că este prea greu, că nu poți sau că n-ai timp. Poți orice. Dar, așa cum îmi place mie să spun, trebuie să vrei, nu să îți dorești, aici e cheia.

Echipa mea de suport

Am lăsat acest subiect mai la sfârșit nu pentru că nu contează, ba din contră: el înseamnă mult pentru mine, poate chiar mai mult decât realizez eu acum, înainte de concurs.

E clar cred pentru toată lumea că în astfel de concursuri, care depășesc 24 de ore, este cel puțin indicat să ai pe cineva lângă tine. Cineva care să știe ce să-ți facă când ți-e rău, care să știe să te împingă mai departe. Rolul acestei persoane nu este doar acela de ajutor, de mână dreaptă. Această persoană trebuie să fie acolo trup și suflet. Și ca să poată face asta, da, această persoană trebuie să fie conectată la eveniment pe întregul său parcurs, chiar dacă asta presupune să stea în frig, ploaie sau să nu doarmă. Efortul pe care o astfel de persoană îl depune este colosal, iar felul în care se ocupă de sportiv face adeseori diferența dintre succesul și eșecul acestuia din urmă.

Dacă mă întrebi pe mine, rolul echipei de suport este similar cu acela al fundașilor unei echipe de fotbal. Dar, deși aceștia adesea blochează adversarul și dau pase decisive aducându-și echipa în avantaj pe tabelă, în istorie rămâne de cele mai multe ori cel ce marchează. Eu nu vreau să se întâmple asta și am să mă asigur de acest lucru.

Și pentru că până la acest moment, cu absolut toți oamenii din spatele companiilor care mă susțin am avut (sau ulterior am dezvoltat) relații de amiciție sau prietenie, Mădălin nu face excepție. Este unul dintre oamenii din spatele Quantum Sport, compania care mă susține cu produsele de nutriție SiS pe care le voi folosi în cursă, cu produsele de compresie (și nu numai) CEP pe care le voi purta la Enduroman și mai nou, cu “pernele de alergare” intitulate Hoka One One care îmi vor face viața mai ușoară protejându-mi articulațiile pe parcursul celor 83,2 kilometri de la proba de alergare.

El este cel care, pe cheltuiala proprie, s-a oferit să vină cu mine la Enduroman, să-mi dea o mână de ajutor. Apreciez asta mai mult decât își poate da el seama acum. Și da, Mădălin Ilie este omul care mă va vedea zâmbind, plângând, târându-mă și, sper eu, trecând linia de sosire.

Cei care mă susțin la acest concurs

Quantum Sport nu este însă singura companie care mă susține. Alături de ei mai sunt și colegii mei de muncă, de la Țuca Zbârcea & Asociații Tax care, deși mă consideră parțial dus cu pluta, în același timp cred în mine. Lor li se alătură Leoni și Garden Pub, două companii care au în comun o persoană foarte dragă mie. Fără sprijinul financiar al acestor trei companii, participarea mea la Enduroman ar fi stat sub semnul întrebării.

Prietenii de la Clinica Eliade mă susțin și ei cu recuperarea și menținerea în formă pentru antrenamentele dure pe care le fac. Este și meritul lor că am reușit până acum să evit accidentările și să fiu apt pentru un program de antrenament draconic.

Mircea de la Sports Shuttle mi s-a alăturat și el. Un bun prieten și un triatlonist tenace “împotriva” căruia am concurat la X-Man Oradea. Mulțumită lui am pe ce pedala și în ce înota. Și asta pentru că în ceea ce privește proba de bicicletă, absolut totul este de la Sports Shuttle: de la bicicletă și SPD-uri, până la ulei, șa, suport de bidon și pompă. Referitor la înot, ei bine aici rolul lui Sports Shuttle devine crucial. De ce? Pentru că fără costumul de neopren și accesoriile indispensabile înotului în apă rece, de la Orca, aș fi victimă sigură la Enduroman.

Nu în ultimul rând, Native Box, prin Tudor, este alături de mine, aș putea spune, în fiecare zi. Mixurile de nucifere și fructe deshidratate pe care le furnizează mă vor ajuta și în cursă, în acele momente grele în care corpul are nevoie de ceva mâncare solidă on-the-go, fără a fi nevoie de o pauză efectivă de masă.

De ce i-am enumerat mai sus pe toți cei care mă susțin? Pentru că ei sunt alături de mine de ceva timp și vreau să le mulțumesc din suflet pentru asta. Pentru că ei cred în obiectivele mele sportive și rezonează nu numai cu mine, dar și cu cauza pe care o susțin: Pădurea Copiilor.

Pentru că da, merg la Enduroman susținând această cauză, într-o încercare de a strânge fondurile necesare plantării și îngrijirii unor copăcei care să ne facă tuturor viața mai frumoasă și mai…respirabilă. Totodată, prin demersul meu, încerc să trag un semnal de alarmă asupra acestui aspect care ne afectează absolut pe toți: defrișările ilegale și nevoia de păduri.

Vrei să vii și tu cu mine la Enduroman? Susține-mă printr-o donație pentru Pădurea Copiilor și/sau o încurajare prin intermediul acestui link sau a profilului meu de Facebook.

Îți mulțumesc!

 

3949 View

2 thoughts on “Enduroman 2017. Trebuie să pot face asta.


Leave a Comment