Vorbeam cu Emilian acum ceva vreme pe WhatsApp, pe când se afla la start-ul UTMB. Era acolo, gata să înceapă. Știam că are emoții și printre alte aspecte legate de cursa în sine, i-am scris în încheiere: „Începi. Și termini. Atât.” Am aflat ulterior, după ce a finalizat cursa cu succes, că asta a fost mantra lui în timpul concursului, atunci când îi era mai greu. Va fi și a mea la The Brutal.

The Brutal. N-aveam ce face într-o zi așa că m-am apucat să caut tot felul de concursuri pe Internet. L-am găsit pe-ăsta. În primă instanță mi-a plăcut mult logo-ul. Știu că sună ciudat, dar acel cap de mort avea ceva ce mă atrăgea. Am răscolit puțin site-ul concursului și ce am găsit acolo părea că garantează o experiență unică. Am decis atunci că această experiență merită trăită așa că, în perioada aia de black-out total, m-am înscris. Dar să vedem despre ce este vorba.

Scurtă descriere

The Brutal Extreme Triathlons este denumirea unui concurs ce are loc anual în Llanberis, Țara Galilor, cu începere pe 16 septembrie. The Brutal este fondat și pus în scenă de ultra-triatloniști care știu „cu ce se mănâncă” astfel de provocări. De altfel, Claire Smith, fondatoarea The Brutal este cunoscută sub apelativul de Brutal Claire. Și nu neapărat pentru că a fondat acest concurs, ci pentru că a finalizat cu succes o sumedenie de astfel de evenimente printre ele numărându-se un quintuplu ultra-triatlon continuu în sală și mult mai recent, un deca ultra-triatlon continuu în Elveția. Dar să revin la „oile mele”.

Așa cum este normal pentru un eveniment care se respectă, The Brutal are mai multe curse. Te poți înscrie la cursa de Half IronMan, Full IronMan, Double IronMan sau la cursa de Triple IronMan. Le poți face singur sau în echipă. Cursele sunt continue, ceea ce înseamnă că nu ai un interval de odihnă standard, așa cum se întâmplă în cursele pe etape. Aici ai niște timpi limită pe care trebuie să-i întrunești, așadar dacă timpul îți permite să dormi 5 ore și vrei să faci asta, o faci. Pe barba ta, desigur.

Toate probele au ceva ce le deosebește de cele pe care le întâlnești într-un triatlon normal, iar acel lucru, ai ghicit, este dificultatea acestora. Nu de degeaba se numește The Brutal și nu degeaba concursul are în denumirea lui cuvântul „Extreme”. Pe scurt, înotul are loc în apă rece, traseul la bicicletă are o diferență de nivel considerabilă, iar proba de alergare este, eufemistic fie spus, off-road. Mai exact ai un munte de urcat și coborât, după care trebuie să alergi pe un traseu deloc ușor.

Toate cele de mai sus au condus la catalogarea de către diverse site-uri și reviste de profil a acestui concurs ca fiind unul dintre cele mai dure de genul său. Marketing-ul ăsta… Printre acestea se află revista 220 Triathlon.

După cum vezi, când cei de la 220 Triathlon eu decretat The Brutal ca fiind cel mai dur triatlon din lume, ei s-au referit la proba de IronMan. Eu am fost suficient de tâmpit încât să mă înscriu la proba de Triple IronMan. În ce constă aceasta? Să vedem…

The Brutal – Triple Ultra-triathlon

Înotul

Proba de înot va avea loc în lacul Lynn Padarn, un lac glaciar din Snowdonia. Prin urmare apa va fi rece. Cât de rece? Organizatorii spun că între 12 și 15 grade Celsius, dar eu nu-i cred. Lac galciar + septembrie + Țara Galilor (în nord) = apă rece, rece bine, eu așa zic. Cred că va fi mai rece decât a fost la Enduroman, așa că mai bine să mă pregătesc moral pentru ce e mai rău astfel încât să fiu surprins în mod plăcut la locul faptei.

Ca idee, am de înotat 11,36 km în 12 ture, adică 960 m/tură. Timpul limită este de 6 ore ceea ce înseamnă cam 2 ore/aprox. 4 km sau 30 minute/tură.

Din Race Handbook citire: „There will be medics close by and anyone who is showing symptoms of hypothermia will be attended to. If the medics feel it is unsafe for you to continue you will be removed from the race. The medics decision is final.” Asta spun ei, dar eu aș traduce așa mesajul lor: „Vor fi medici prin preajmă, așadar încearcă pe cât posibil să închizi bine gura când îți clănțăne dinții, ca să nu te audă. Dacă te-au auzit și vin spre tine atunci fă o față fioroasă și întreabă-i dacă te lasă să înoți doar în slip.”

Bicicleta

Dacă planetele se aliniază și păcălesc medicii de la proba de înot și presupunând că o și termin, va trebui să mă urc pe bicicletă. Voi avea de pedalat fix 556,608 km. Evident că traseul nu este plat și evident că traseul nu este închis circulației rutiere. Diferența de nivel cumulată este de 9800 m. Vor fi în total 12 ture de câte 46,6 km, ceea ce rezultă într-o diferență de nivel/tură de 757 m. Totul în 38 de ore de la start, ceea ce înseamnă că dacă termin înotul în 6 ore să zicem, mai am la dispoziție 32 de ore să termin proba de bicicletă. Asta ar însemna o viteză medie de 17,4 km/h. 17,4 km/h pe traseul din imaginea de mai jos. Ca timp, ar veni cam 2 ore și 40 de minute/tură.

Slavă Domnului, de data aceasta nu mă voi mai duce cu bicicleta de triatlon și asta mulțumită lui Andrei Roșu care mi-a împrumutat bicicleta lui de șosea atât pe perioada antrenamentelor, cât și (în mod evident) în concurs. Thanks, bro!

Alergarea

Presupunând iarăsi că după ce i-am păcălit pe medicii de la proba de înot, am făcut cumva (încă nu știu nici eu cum) și m-am dat jos de pe bicicletă la finele celor 556,608 km fără a avea șaua atașată de dos, atunci va trebui să mai și alerg. Vreo 120,48 km.

Proba de alergare începe cu o urcare pe muntele Snowdon, cel mai înalt munte din Țara Galilor. Urcarea și cobărârea vor avea 14,88 km, iar diferența de nivel cumulată este de 920 m. Profilul celor 14,88 km este unul, să zicem, clasic în sensul în care urci și apoi cobori, atât. Nu ai nicio urcare sau coborâre intermediară. Odată ce te-ai pus pe urcat, urci continuu până în vârf după care cobori continuu până la bază. Asta înseamnă că cei 920 m de urcare vin în primii aproximativ 7,5 km. 

Urcarea și coborârea nu ar trebui să-mi pună prea mari probleme, în mod normal. Numai că aici nimic nu prea e normal. Ceea ce îmi dă de gândit este faptul că, dacă în cazul concurenților de la Half și Full urcarea se face ultima, în cazul concurenților la probele de Double și Triple aceasta se face prima. Un alt aspect care continuă să mă sperie este faptul că este obligatoriu ca un membru al echipajului de suport să urce și să coboare cu mine pe/de pe Snowdon. Probabil că organizatorii își închipuie că nu voi mai fi în stare să-mi port singur de grijă după un așa efort. Și probabil că au dreptate. Nu în ultimul rând, kit-ul obligatoriu trebuie să conțină echipament complet impermeabil.

Similar probei de înot, și în acest caz va trebui cumva să trec de controalele medicilor, care sunt obligatorii. Primul este înainte să încep urcarea, apoi sus unde va trebui să-i spun mediculului numărul de concurs. Să sperăm că voi mai fi în stare.

După ce am coborât binemersi, mai am de făcut „doar” 13 ture în jurul lacului în care am înotat. Tura este pe trail și are 8,32 km cu 143 m diferență de nivel cumulată. În total, turele în jurul lacului și urcarea pe Snowdon totalizează 2779 m diferență de nivel cumulată.

Timpul limită total este de 64 de ore ceea ce înseamnă ca dacă termin înotul în 6 ore și bicicleta în 32 de ore, mai am 26 de ore la dispoziție să termin și alergarea. Asta s-ar traduce cumva în vreo 3 ore și 15 minute pe urcarea/coborârea de pe Snowdon și apoi cam 1 oră și 45 minute pe fiecare tură, adică un pace mediu pe toți cei 120,48 km de 13 minute/km. Pare doable, dar știu de la Enduroman ce înseamnă să alergi atâta pe un traseu dificil, după ce ai înotat și pedalat preț de o zi jumate încontinuu.

Echipa de suport

Nu poți participa la astfel de concursuri fără echipaj de suport. De fapt, la The Brutal nici nu aș fi fost acceptat fără un astfel de echipaj care este obligatoriu. Și cine ar fi fost mai potriviți pentru echipajul meu de suport decât oameni care mă cunosc, oameni care știu ce efort presupune o astfel de încercare pentru că fie au trecut prin ele, fie au acordat un astfel de ajutor în trecut.

Te-ai prins, mergem 3 la The Brutal, iar unul sunt eu. Ceilalți doi sunt Mădălin Ilie, omul din spatele Quantum Sport și cel care m-a ajutat foarte, foarte mult la Enduroman. A fost acolo cu mine, mă cunoaște și e dispus să nu doarmă până nu mă vede la finish. Ce pot să mai spun despre Mădălin este că îi place la nebunie Anglia și că nu-i place avocado. Iar una dintre sarcinile lui principale va fi să-mi curețe avocado la fiecare 5 ore.

Cel de-al doilea membru al echipei mele de suport este Nicu Buceanu. El va avea sarcina principală de a mă însoți pe munte. Despre Nicu cred că știi deja câteva lucruri. Este un bun ultramaratonist, dar și alergător de viteză. Trăiește în Irlanda, este pe podium la mai toate concursurile la care participă acolo și aleargă mai mult decât voi putea eu vreodată. Am alergat împreună la S24H anul trecut, la proba de 24 ore și ne revedem cu drag ori de câte ori ajunge în țară, adică destul de des.

Oamenilor ăstora nu le voi putea mulțumi niciodată îndeajuns de mult pentru ceea ce au făcut deja și pentru ceea ce urmează să facă pentru mine. Cei care au trecut prin astfel de încercări sportive știu că am dreptate. O încurajare, un gel atunci când tu nu mai știi pe ce lume trăiești sau pur și simplu o privire încrezătoare generează emoții care nu pot fi șterse.

Câteva cifre

Din informațiile pe care le-am găsit pe site-ul concursului, se pare că 2017 este cel de-al doilea an în care se organizează proba de Triple. Primul an a fost 2015. Atunci au fost 13 concurenți, toți bărbați. Dintre aceștia 7 concurenți au terminat în timpul limită, alți 2 au depășit timpul limită dar au terminat totuși concursul, iar 4 au abandonat la începutul sau pe la jumătatea probei de bicicletă. Deci 53,85% procentajul de reușită.

Câștigătorul ediției a fost un tip pe care l-am cunoscut la Enduroman, Anthony TC Gerundini. El a câștigat și proba de Double din cadrul Enduroman de anul acesta. Este un tip de peste 45 de ani, care nu prea le are cu înotul dar pedalează și aleargă extraordinar. De altfel, la Enduroman nu i-am putut vedea fața decât la premiere, atât de repede zbura pe lângă mine. Îmi aduc aminte că am rămas pur și simplu șocat de cum alerga: avea un pace extraordinar, iar forma și postura sa erau impecabile, de parcă atunci ar fi ieșit din casă la un antrenament.

Dacă la proba de Full sunt 100 de înscriși, anul acesta la proba de Triple din cadrul The Brutal, suntem 16 participanți dintre care și o femeie. Nu știu cine sunt concurenții și nici nu mă interesează performanțele lor. Nu spun asta pentru că sunt indiferent, ci pentru că, după cum am tot spus, nu merg acolo să înving pe nimeni. Sunt sigur însă că vom avea ocazia să ne cunoaștem personal la fața locului.

Și câteva gânduri

La momentul la care scriu aceste rânduri mai am 7 zile până la start, iar sentimentul acela de „Lasă că mai e timp!” pe care îl aveam în facultate cu 30 de minute înainte de un examen, încă persistă. Mă antrenez în continuare și fac planuri, pregătiri. Trebuie ca totul să fie bine pus la punct.

În ultima săptămână am trecut printr-o sumedenie de stări, care mai de care mai opusă celeilalte. Acum sunt încrezător, iar peste 10 minute încep să mă tem de ce mă așteaptă și nu mai cred că pot termina acest concurs. Pentru că de-asta merg acolo, acesta este scopul meu: să termin. Spun asta pentru că știu că o să dau totul la The Brutal și de obicei asta este de ajuns să-mi ofere ca bonus pe lângă finalizarea concursului, și un timp acceptabil.

Cu siguranță îmi va fi greu, dar sunt prieten cu durerea. În mod cert voi avea momente definitorii în care va trebui să iau decizii, dar până acum am reușit să mă adaptez oricărei situații. Voi alerga singur la The Brutal, dar nu voi fi singur acolo. Știu asta. Îi voi avea pe Nicu și pe Mădălin lângă mine, fizic. Îi voi avea pe cei dragi mie, vii, în suflet. Dar voi avea nevoie și de tine pentru tu, mă crezi sau nu, joci un rol important pentru mine. Cumva, gândurile tale ajung la mine și mă împing înainte. Să nu te îndoiești niciodată de asta.

Există o zicală care spune așa: „If your dreams don’t scare you, they’re not big enough.” Mi-e frică, da. Dar trebuie să reușesc. Vreau să reușesc. Emilian mi-ar spune: „Începi. Și termini. Atât.”