Am ajuns la S24H dintr-o întâmplare. Una inițial nefericită pentru mine, dar care și-a schimbat atributul odată cu înscrierea la acest concurs, devenind astfel cea mai bună alegere pe care o puteam face acum, la sfârșit de sezon.
Au trecut aproape două luni de la sfârșitul acestei aventuri, dar te rog să mă crezi că încă țin minte fiecare detaliu al celor 7 zile și câteva ore… Desigur, dacă mă întrebi așa, pe sărite, ce am făcut în ziua X pe la prânz, este foarte posibil să mă bâlbâi puțin, însă odată ce încep să rememorez întreaga poveste de la un capăt la celălalt, totul capătă contur…
Înainte de a trece la ceea ce s-a întâmplat efectiv în cursă, mă văd nevoit să-ți expun câteva evenimente care au o importanță aparte în economia întregii noastre aventuri și în lipsa cărora cu siguranță vei considera că acestei povești îi lipsește ceva. Poate că nu vrei să afli, spre exemplu, aspectele referitoare la călătoria noastră până în Canada, sau poate că nu vrei să-i cunoști pe cei care dau viață acestei bestii (a se citi “6633”). Nu trebuie decât să sari peste paragrafele respective, de-aia am structurat poveste astfel. Dar te asigur că toate lucrurile au legătură între ele, că fără a-i cunoaște pe Martin, Kevin sau Jonny îți va fi puțin mai greu să îți imaginezi prin ce am trecut. Pentru că vreau să vii acolo cu noi, să îți imaginezi că ești lângă noi. Și mai vreau să știi totul pentru că nu vreau să-ți ascund nimic. Așa că hai cu mine în Canada să afli exact cum au stat lucrurile. Toate lucrurile.
Suntem în maşină acum, ne întoarcem către Whitehorse, locaţia unde va avea loc o mică ceremonie de premiere. Avem un lung drum de parcurs, vreo 1.200 km preţ de mai bine de 19 ore. Canada este mare, mare rău. Suntem Andrei, Tibi, eu şi cu Martin, unul dintre organizatorii concursului, un om deosebit. Referitor la asta, chiar vorbeam cu Martin şi cu Andrei că astfel de concursuri atrag în mare parte oameni de calitate. Nu neapărat că eu aș fi unul dintre ei, dar… Despre asta am să vorbesc mai târziu.
Read More
A fost anul trecut, chiar în ziua de Crăciun. Atunci a apărut un material la DigiTV (mulţumim!!!), în cadrul emisiunii Tinereţe fără bătrâneţe. Un material unde, alături de Andrei Roşu şi Andrei Gligor, am vorbit atât cât am putut şi cum am ştiut noi mai bine despre “De ce?”-ul nostru. Găseşti materialul în discuţie, aici:
Trebuia să facem şi-o noapte albă. Una care se anunța doar „răcoroasă” comparativ cu ce vom simţi la Cercul Polar, cu doar vreo -18 grade Celsius. O noapte de antrenament continuu în jurul lacului Herăstrău şi în care, sincer, mă aşteptam să fim doar Andrei şi cu mine. Şi nu doar că în cazul în care am fi fost doar noi doi, am fi epuizat subiecte de discuţie prețioase pe care le-am fi putut exploata în cursă :), dar nu aveam nici locaţia, nu aveam tabăra de bază.
Read More
Aşa-mi place să-i spun: Lista. Pentru că nu este orice listă, nu pentru mine. Este o Listă pe care sunt sigur că în unele momente voi regreta că am figurat, la fel cum sunt convins că vor fi momente, mult mai multe de altfel, în care mă voi considera privilegiat că am avut această şansă.
Read More
Legăturile mele cu Clinica Eliade sunt relativ noi, totul începând cu un telefon, o inviţatie pe care am primit-o pentru a încerca terapiile, unele dintre ele revoluţionare, practicate cu migală în cadrul acestei clinici.
Read More