Vorbeam cu Emilian acum ceva vreme pe WhatsApp, pe când se afla la start-ul UTMB. Era acolo, gata să înceapă. Știam că are emoții și printre alte aspecte legate de cursa în sine, i-am scris în încheiere: „Începi. Și termini. Atât.” Am aflat ulterior, după ce a finalizat cursa cu succes, că asta a fost mantra lui în timpul concursului, atunci când îi era mai greu. Va fi și a mea la The Brutal.

Read More


Sunt mai bine de cinci săptămâni de când m-am întors de la Enduroman, un ultra triatlon pe distanța echivalentă a două probe de tip IronMan puse cap la cap, continue (circa 8 km înot, 360 km bicicletă și 84 km alergare), care a avut loc în sudul Angliei (mai multe informații despre acest concurs am scris aici). N-am făcut mai nimic în tot timpul ăsta, n-am avut chef. Am stat pur și simplu. Uneori e bine să ai astfel de perioade în care să uiți de activități care la un moment dat ajung să te consume din toate punctele de vedere. Pentru că orice activitate ai avea, oricât de plăcută ar fi și oricât de mult te-ai concentra pe întreprinderea ei, eu cred că dacă o practici cu consecvență și precizie zi de zi, de câteva ori pe zi, va începe la un moment dat să te devoreze.

Read More


Scriu acest articol de pe bicicleta pusă pe home trainer. Am ajuns s-o fac și pe-asta…să scriu în timp ce mă antrenez. Simt că nu am inspirație deloc, dar cred că tocmai acesta-i momentul oportun să mă apuc de scris. Până la urmă acest articol nu este unul despre experiențe, trăiri, oameni sau natură, deci nu are cum să fie unul emoțional care să îmi solicite prea mult intelectul. Nu. Este doar un articol despre cifre și caracteristici. Acele cifre și acele caracteristici care îmi trezesc fiori reci pe șira spinării. Acest articol este despre Enduroman, ultra triatlonul la care voi lua startul în câteva săptămâni. Să începem.

Read More


Este ora 18:58 și mă aflu într-un avion cu destinația București. M-am hotărât să scriu acest articol acum, profitând de momentele astea de relaxare venite după câteva zile pline la Roma. Mâine n-aș avea timp să scriu, nici poimâine, sunt sigur. Ultimele câteva săptămâni au zburat într-un ritm amețitor, consumându-mă rapid. Piața Victoriei, job-ul și alte câteva evenimente neprevăzute m-au împiedicat să-mi fac timpul așa cum obișnuiam să mi-l fac. Dimineața antrenament, apoi job, apoi antrenament și timp suficient pentru viață și odihnă. Așa era odată… Dar nu despre asta este vorba acum, ci despre motivația mea.

Read More




Au trecut aproape două luni de la sfârșitul acestei aventuri, dar te rog să mă crezi că încă țin minte fiecare detaliu al celor 7 zile și câteva ore… Desigur, dacă mă întrebi așa, pe sărite, ce am făcut în ziua X pe la prânz, este foarte posibil să mă bâlbâi puțin, însă odată ce încep să rememorez întreaga poveste de la un capăt la celălalt, totul capătă contur…

Înainte de a trece la ceea ce s-a întâmplat efectiv în cursă, mă văd nevoit să-ți expun câteva evenimente care au o importanță aparte în economia întregii noastre aventuri și în lipsa cărora cu siguranță vei considera că acestei povești îi lipsește ceva. Poate că nu vrei să afli, spre exemplu, aspectele referitoare la călătoria noastră până în Canada, sau poate că nu vrei să-i cunoști pe cei care dau viață acestei bestii (a se citi “6633”). Nu trebuie decât să sari peste paragrafele respective, de-aia am structurat poveste astfel. Dar te asigur că toate lucrurile au legătură între ele, că fără a-i cunoaște pe Martin, Kevin sau Jonny îți va fi puțin mai greu să îți imaginezi prin ce am trecut. Pentru că vreau să vii acolo cu noi, să îți imaginezi că ești lângă noi. Și mai vreau să știi totul pentru că nu vreau să-ți ascund nimic. Așa că hai cu mine în Canada să afli exact cum au stat lucrurile. Toate lucrurile.

Read More



Suntem în maşină acum, ne întoarcem către Whitehorse, locaţia unde va avea loc o mică ceremonie de premiere. Avem un lung drum de parcurs, vreo 1.200 km preţ de mai bine de 19 ore. Canada este mare, mare rău. Suntem Andrei, Tibi, eu şi cu Martin, unul dintre organizatorii concursului, un om deosebit. Referitor la asta, chiar vorbeam cu Martin şi cu Andrei că astfel de concursuri atrag în mare parte oameni de calitate. Nu neapărat că eu aș fi unul dintre ei, dar… Despre asta am să vorbesc mai târziu.

Read More



E noapte şi e târziu, cred că în jur de 00:00 şi tocmai ce am trecut de Ploieşti. Tot “E noapte şi e târziu” ne cânta şi Adrian de la boxele unui localnic care probabil că nu-şi mai găsește lama… Sunt la mijlocul unui antrenament, mai am vreo 50 km de parcurs şi mă gândesc că trebuie doar să mănânc, să beau şi să alerg. Atât am de făcut, pare simplu… Pare.

Read More