Vorbeam cu Emilian acum ceva vreme pe WhatsApp, pe când se afla la start-ul UTMB. Era acolo, gata să înceapă. Știam că are emoții și printre alte aspecte legate de cursa în sine, i-am scris în încheiere: „Începi. Și termini. Atât.” Am aflat ulterior, după ce a finalizat cursa cu succes, că asta a fost mantra lui în timpul concursului, atunci când îi era mai greu. Va fi și a mea la The Brutal.

Read More


Sunt mai bine de cinci săptămâni de când m-am întors de la Enduroman, un ultra triatlon pe distanța echivalentă a două probe de tip IronMan puse cap la cap, continue (circa 8 km înot, 360 km bicicletă și 84 km alergare), care a avut loc în sudul Angliei (mai multe informații despre acest concurs am scris aici). N-am făcut mai nimic în tot timpul ăsta, n-am avut chef. Am stat pur și simplu. Uneori e bine să ai astfel de perioade în care să uiți de activități care la un moment dat ajung să te consume din toate punctele de vedere. Pentru că orice activitate ai avea, oricât de plăcută ar fi și oricât de mult te-ai concentra pe întreprinderea ei, eu cred că dacă o practici cu consecvență și precizie zi de zi, de câteva ori pe zi, va începe la un moment dat să te devoreze.

Read More


Scriu acest articol de pe bicicleta pusă pe home trainer. Am ajuns s-o fac și pe-asta…să scriu în timp ce mă antrenez. Simt că nu am inspirație deloc, dar cred că tocmai acesta-i momentul oportun să mă apuc de scris. Până la urmă acest articol nu este unul despre experiențe, trăiri, oameni sau natură, deci nu are cum să fie unul emoțional care să îmi solicite prea mult intelectul. Nu. Este doar un articol despre cifre și caracteristici. Acele cifre și acele caracteristici care îmi trezesc fiori reci pe șira spinării. Acest articol este despre Enduroman, ultra triatlonul la care voi lua startul în câteva săptămâni. Să începem.

Read More




Ziua cursei

Pe la ora 05:00 mă trezesc. Mănânc două banane şi un baton de seminţe de cânepă cu cacao, apoi adorm la loc. Pe la 06:30 mă trezesc din nou, de data asta definitiv. În patul de lângă mine, Antoni de-abia deschide ochii. “Ai dormit bine, mă?” mă întreabă. “Da.” îi răspund şi chiar nu îl mint, am dormit foarte bine. “Măcar tu, că io… M-am perpelit de zici că io concurez.” Mă bufneşte râsul. Plecăm către zona de start a probei de înot.

Read More


“Încă nu pot să cred că ai reușit să faci asta. Acum 3 ani, aș fi fost în stare să mă cert cu oricine mi-ar fi spus că există curse în care să înoți, să pedalezi și să alergi pe distanțele astea, totul cursiv, în aceeași zi.” îmi spune după ce ne așezăm la masa unui restaurant, cu un pui și un ciolan de porc la rotisor (plus cartofi, salate, mujdei, tot tacâmu’) în față. Am intrat așa, murdar și mirosind de cădeau oamenii în urma mea pe stradă. Dar cu medalia de gât și bicicleta lângă mine.

Read More