Am neglijat blog-ul o perioadă. Schimbarea locului de muncă şi iminenţa 6633 m-au bulversat şi m-au ţinut ocupat în egală măsură. În ceea ce priveşte 6633, au fost multe lucruri de pus la punct. Nu intru în detalii acum. Şi când mă gândesc că totul a început dintr-o joacă… 

Ar fi multe de spus pentru că am 1000 de aspecte la care mă gândesc, atât logistice cât şi legate de cursă. Dacă am luat în calcul tot, să nu uit ceva, cum o sa fie acolo etc. Ştii sigur cum e, fie că ai plecat la vreun concurs sau într-o binemeritată vacanţă. De ce încerci să ţii toate lucrurile sub control, de-aia parcă toate o iau razna şi te trezeşti în avion fără ceva “indispensabil”. Periuţa de dinţi, încărcătorul de la mobil sau mai ştiu eu ce.

Dar astăzi nu trebuie să se întâmple asta. Nu. Pentru că nu merg în vacanţă. Merg să particip la ceea ce se anunţă a fi o ediţie dură a celei mai dificile curse de ultramaraton de pe planetă. Duritatea ei nu este dată de declaraţiile organizatorilor sau ale participanţilor de la ediţiile anterioare, ci de raportul participanţi vs. finisheri. E simplu, o banală fracţie. Revenind (ţi-am spus că am multe în cap) să mă trezesc prin Canada că am uitat primus-ul, şosetele sau mănuşile acasă, nu prea ar fi bine. Consider inutil să-ţi mai spun că neglijarea unor aspecte oricât de insignifiante ar părea acestea, mă poate trimite acasă.

Cu toată planificarea şi atenţia mea la detalii, ştiu că am neglijat amatoriceşte uneori, alteori din motive care nu ţin de mine, câteva aspecte critice pentru reuşita mea la 6633. Am să-ţi spun mai multe despre ele când mă voi întoarce. În ciuda acestor lucruri, ştiu că voi reuşi.

Mi-e frică de ce-o să fie acolo, dar consider că frica previne ignoranţă şi desconsiderarea, mă face mai atent şi mai prevăzător. Nu mă înţelege greşit, o atitudine pozitivă este de dorit întotdeauna dar consider că ceva acolo care să modereze puţin avântul, este absolut necesar. Dar ce tot spun eu aici. Cred că e doar modul meu de a-mi spune că nu e chiar atât de grav să ai morcovul acolo.

Mi-e frică de mine şi de cum o să reacţionez acolo pentru că am învăţat că doar eu stau în calea acelui finish. Nu mă poate opri nimeni, doar eu însumi. Am văzut cum e să-ţi pui întrebări, să te îndoieşti de tine în momente de efort şi epuizare. Şi deşi de fiecare dată am găsit resursele necesare să trec peste acele obstacole, acum mi-e mai frică ca niciodată. Mi-e frică dar am încredere în acelaşi timp că o să reuşesc. Ştiu, pare o înşiruire incoerentă de cuvinte, dar asta simt acum şi mai bine de-atât nu ţi-o pot explica.


În câteva ore plecăm. Peste alte trei zile vom lua start-ul. Ştiu că 6633 mă va dezbrăca de toate învelişurile pe care le am. Mândrie, trufie, ignoranţă, delăsare, răutate. Astea sunt doar câteva dintre ele, mai am şi altele. Vreau doar ca de frică să scap atunci când voi ajunge la finish. Atât vreau.

P.S.: Ne puteţi urmări pe Facebook “participând” la evenimentul de mai jos. Veţi afla de-acolo pe unde suntem, cum ne simţim şi multe alte informaţii. Nu trebuie să achitaţi niciun bilet şi nici să vă deplasaţi undeva. Evenimentul în sine este doar pentru primirea veştilor.

https://www.facebook.com/events/457872631076887/

303 View

Leave a Comment